Evident că unul din acele mai însemnate aşezăminte culturale ale neamului românesc începînd cu epoca medievală a fost Biserica.

Primele ştiri asupra existenţei unei Biserici la Larga, cu Hramul la Sfinţii Arhangheli, se referă la sfîrşitul secolului XVIII - începutul secolului XIX, prin prezenţa în listele recensămintelor din această perioadă (1772, 1773-1774, 1817) a feţelor bisericeşti. A fost o biserică de lemn precum se făceau atunci. Era situată în inima satului.

Bătrînii satului spun că cînd biserica a fost strămutată din locul cela, în ograda prezentului gimnaziu comunal, nici o bîrnă nu s-a desprins de biserică, ci toată în întregime a fost trasă de boi şi cai.


Nu putem numi care a fost primul părinte al acestei biserici, pentru că nu există informaţii, însă la sfîrşitul sec. XIX găsim două figuri clericale: F. Achelinov şi Ioan Popovici, probabil printre ultimii preoţi ai acestei biserici de lemn care a avut o durată limitată şi care este înlocuită la sfîrşitul sec. XIX cu alta nouă.


Pe unul dintre cele mai înalte locuri ale comunei Larga se înalţă o veche construcţie din lemn, ridicată în formă de cruce şi înfrumuseţată cu şase cupole. E o semicatedrală, a cărei istorie ia început la finele veacului XIX şi timp de 110 ani cu credinţă şi dreptate slujeşte lumii, a petrecut nu o singură generaţie şi nu s-a lăsat înfrîntă nici de formaţiunile politice ce se schimbau des.

Chiar şi în timpurile grelelor prigoniri a bisericii şi slujitorilor ei, sfîntul lăcaş a rezistat.

După arhitectura sa biserica nu are nici un analog în republica noastră. Numai în Ţările Baltice există o asemenea semicatedrală, ctitorită de acelaşi arhitect şi tot la sfîrşitul veacului XIX.


Din surse istorice aflăm, că în anul 1892 moşierul Crupenschi, fiind membru Dumei Rusiei, a invitat arhitectul Ovceacov din Rusia, după proiectul şi sub conducerea căruia în Larga a fost începută construcţia sfîntului lăcaş. În 1895 s-a pus prima piatră în temelia acestei biserici.


Timp de cinci ani locuitorii băştinaşi împreună cu Ovceacov au ridicat pe acele timpuri edificiul fundamental. Lemnul era adus cu caii din Carpaţi, în sat era prelucrat şi cu ajutorul mijloacelor disponibile ridicau pereţii şi instalau cupolele.

De o valoare inestimabilă sunt şi picturile murale. E greu de apreciat valoarea acestei munci, dar, luînd în consideraţie faptul că această biserică stă al doilea secol, se poate de imaginat cîtâ dăruire de sine şi măiestrie au fost depuse. Iar după prima ceremonie divină, care a avut loc în anul 1897, uşile ei nu s-au închis niciodată şi acum stau deschise pentru enoriaşii din localitate şi oaspeţi. În partea din mijloc a hramului figura numele boierului Krupenschi, care a suportat întreaga cheltuială pentru edificarea bisericii.


E aportul slujitorilor, care timp de mulţi ani au păstrat acest sanc­tuar. În cei 110 ani s-au schimbat 14 slujitori, prezentul preot Dumitru Eşanu e al cincisprezecelea. Un mare aport l-au avut preoţii Ion Cuşciuc şi Alexandru Sărăcuţa. Părintele Ale­xandru a slujit în calitate de diacon, pe urmă a fost ridicat la rangul de preot şi pentru serviciul cu credinţă de mulţi ani a fost înmormintat pe teritoriul bisericii. Pe urmele lui au mers şi doi fii: Vasile - în prezent protopopul eparhiei Briceni şi Mihail - preotul catedralei Sf. Nicolai din Bălţi, fiica Elena e căsătorită cu un preot.


Dar cît de trainic nu ar fi construit şi executat, timpul îşi spu­ne cuvîntul. De aceea, în anul cente­narului, pe sursele enoriaşilor, de asemenea şi a celor oferite de V.Burdujan (fost preşedinte al Asociaţiei Larga), V.Bulgari, S.Urechian, originari din Larga, a fost efectuată reparaţia capitală în incinta bisericii, au fost restaurate icoanele şi pictu­rile murale. Acum a sosit timpul de reparat pereţii exteriori şi cupolele.

După una din ultimele liturghii, preo­tul Dumitru s-a adresat enoriaşilor cu rugămintea de a acorda ajutor la colectarea surselor. La această acţiune va contribui şi primăria, în parţial primarul L.Voloşciuc. Lucru cert, această binefacere va fi susţinută de mulţi adepţi.

Astăzi Biserica Sfînta Treime din Larga este nu altceva decît un monument de arhitectură, avînd planul alcătuit din trei părţi, caracteristic pentru bisericile de la sfîrşitul sec. XIX. Naosul se extinde spre nord şi sud prin două ercheze în formă de paralelepiped.

Altarul are forma unei jumătăţi de octogon.

Atît pronaosul, cît şi clopotniţa, alipită sunt de formă dreptunghiulară. Cornişa, cele cinci turle mici şi clopotniţa, au un decor bogat, executat prin traforaj.


 

Acest proiect a fost finantat de catre